"Feelings...nothing more than feelings" (B. Streisand)

Ne dam de ceasul mortii in ceea ce priveste propriile emotii. Ne chinuim, ne gandim ce si cum sa facem sa iesim cu ceea de in mod abstract numim "suflet" cat mai putin sifonat si cat mai intreg din orice situatie. De fapt, nu despartirea de o persoana pe care o iubim sau am iubit-o la un moment dat ne macina cel mai mult ci faptul ca ne batem capul cat de tare putem sa nu suferim prea mult dupa aia. Poate e un mecanism de aparare, cine stie...
Si toate astea pana vine cineva cu totul neasteptat si, cu gingasia unui elefant intr-un magazin de cristaluri, calca totul in picioare. Tot ceea ce ai incercat sa protejezi si sa pastrezi se zbate in agonie intr-o balta de sange in fata ochilor tai ingroziti si iti dai seama ca esti total neputincios in fata a ceea ce se petrece.
Ceea ce m-a daramat complet e altceva: nici macar nu si-a dat seama ce face, crezand de fapt ca imi varidica moralul cu o sedinta de EMC (Educatie Moral Cetateneasca). Nu a reusit. Tot ce a reusit a fost sa scape fara cucuie sau ochi umflati. A, si a mai reusit o treaba: sa intre cu bocancii plini de noroi si excremente intr-un loc unde eu nu intram decat in picioarele goale.
Oameni buni, daca nu stiti sa cititi dincolo de expresii sau vorbe sau daca nu reusiti sa vedeti dincolo de ochii unei persoane direct in sufletul ei, lasati-va de chestii de genul asta. Freud-ismul nu e pentru oricine. Riscati sa faceti mai mult rau decat v-ati putea imagina vreodata.
Mai ales persoanele a caror idee de terapie dupa o relatie este sa transforme patul personal in futodrom sunt rugate sa se abtina de la a emite judecati de valoare asupra sentimentelor celorlalti. Nu vreau sa dau nume dar se cam stiu.
Si cu asta, gata pe seara asta...