IRONII

E ora 3 dimineata si eu ma chinui de vreo 3 ore sa inchid ochii. Nu-mi iese combinatia. Gandurile mele sunt atat de imprastiate incat ma sperii ca pot procesa atat informatie simultan: servici, muzica, dans, persoane iubite, persoane pe care le urasc, carti, filme si inca vreo doua categorii nedefinite si nedefinibile. Nu ma mai inteleg sub nici o forma si de ceva vreme nu mai intreprind nimic in nici o directie. Iau totul de-a gata, asa cum vine, ca un val care ti se sparge in piept...
Totusi, din marea asta de ganduri care nu imi dau liniste la ora asta, se cristalizeaza un fapt: am devenit una din tintele preferate ale ironiilor sortii. Si chestia asta dureaza de ceva vreme. Un mic exemplu:
Am fost plecat la Roma o saptamana in delegatie. Orice om intreg la minte s-ar fi dus sa vada si el pe viu Fontana di Trevi, Vaticanul, Civita Vecchia si ce mai e de vazut pe acolo. Ei bine, nu si eu. Fiindca in perioada in care m-am dus, in Roma erau inundatii. Ziceti si voi daca asta nu e bafta de c...t. Si mai ironic mi sa-a parut faptul ca ma duc SINGUR intr-un oras in esenta romantic. Ce mama dracului sa fac eu la Fontana di Trevi singur cuc? Sa imi dau cu o moneda in cap? In consecinta am stat incuiat intr-o camera de hotel (o fi avut el 4 stele dar tot hotel e) si m-am uitat la tembelizor. M-e si rusine sa povestesc astea cuiva ca ma scuipa in ochi si rade de mine o saptamana.
Acum alta dandanaie:
Ma trimite serviciul iar in delegatie. Unde credeti? La Paris, nici mai mult nici mai putin. Versailles, ca sa fim precisi. Ce se intampla? Sunt tot singur si chiar daca m-as duce sa vizitez palatul si gradinile, care sunt la 3 minute de mers pe jos de hotel, tot nu as putea sa ma bucur de ele.
Nu stiu ce se intampla dar se pare ca cineva chiar vrea sa ma vada cum ma chinui ca un fraier. Se pare ca am gresit destul de grav in fata vreunei Autoritati Superioare din moment ce imi ofera toate aceste lucruri. Ma simt ca un om mort de sete langa o fantana fiindca nu a avut o amarata de cana sa scoata apa. Un fel de n-ar mai fi...
Preferam sa plec in Burkina Faso sau in Antarctica numai sa nu fiu obligat sa ma gandesc la ce frumos ar fi fost daca...